Începe școala!? – CRITICII.RO
3 min read
Constatam deunăzi o efervescență crescândă în dialogul cadrelor didactice cu lumea și în lumea lor pe o rețea de socializare. Nemulțumirea este cuvântul de ordine cu privire la modalitatea de reluare a cursurilor școlare în condițiile în care isteria pandemică este departe de a fi incheiată.
Nemulțumit și ingrijorat sunt și eu în calitate de părinte, având în vedere că de aproape un an de zile, fără voie copilul nostru stă închis între patru pereți, așteptând să se întâmpele ceva. Cel mai enervant este când te postezi dimineața la șapte în fața calculatorului și profesorul binevoiește abia la și jumate să-și facă simțită prezența online. Nemulțumit sunt și în calitate de truditor pe piața muncii pentru că de ani buni școala românească nu mai livrează forța de muncă pregătită pentru multe domenii profesionale, cine are nevoie de lucrători pregătiți este nevoit să-și instruiască proprii angajați.
Cât despre faptul că nu va mai avea cine susține sistemul de pensii n-are rost să mai discutăm. Nemulțumit sunt și de faptul că plătim impozite și taxe de peste treizeci de ani fără a se se mișca nimic in domeniul infrastructurii; fie că vorbim de învățământ, sănătate, energie sau transport.
Pandemia asta dublată de o isterie creată artificial și nejustificat are ca scop menținerea unei falii permanente în sânul societății, musai o contrapunere a cel puțin două curente antagonice; progresiști si conservatori, credincioși și atei, vaxeri și antivacciniști și tot așa, fiecare cu dreptatea lui.
E mai ușor să menții un conflict în societate decât să încerci a armoniza energiile și să le folosești în direcție creativă, generatoare de progres. În acest mod se poate minți mai mult, se poate manipula mai ușor se poate fura mai bine se poate ascunde impostura în toate formele ei.Anul ce a trecut sau înca mai trece, ne demonstrează înca o datâ inerția sistemului de învâtâmânt cât și faptul că nu putem avea prea multe pretenții și așteptări.
Miniștrii se schimbă, deștepții din minister rămân aceeași: clientela politică adunată de-a lungul vremii. Suntem împietriți în nemișcare, rămași în dispute privind manualele alternative, WC-urile dinfundul curții și autorizațiile de funcționare de la pompieri, cu o atenție aparte pe salariile cadrelor didactice. Este indreptațita temerea unor profesori și a unor prinți privind reînceperea cursurilor în sistemul clasic, fiind greu de explicat și de inghițit cum dintr-o daăa participarea la cursuri nu mai este un pericol pentru nimeni cum la fel de greu este de acceptat și pentru parinții care și-au întrerupt serviciul pentru a rămâne acasă lângă copii lor pentru a le oferi atenție, supraveghere și în final o brumă de educație.
Nimic despre aceste eforturi, impozitele răman la celeași cote chiardacă la capitolul învătământ alocarea bugetară scade, nimic despre nevoia de socializare a copiilor. Cu alte cuvinte nici acasă nici la scoală nu se poate învața.Din păcate însă realitatea este una mai crudă; nici după un an de gafe si bâlbâieli învățământul românesc nu oferă alternative pentru toți cei care asistă înspăimântați la campania continuă de întreținere a spaimei și supușeniei față de un sistem hidos căruia se închină inclusiv oamenii politici .
