Interviu cu Ioana Hârţescu, expert în e-learning: În cursul Evaluarea formativă online, vrem să arătăm cum principiile pedagogice pe care profesorii le cunosc deja și le-au aplicat la clasă până acum, pot fi aplicate și în online
3 min read
Ioana Hârțescu are peste 15 ani de experiență în tehnologii educaționale și și-a finalizat recent doctoratul in Technology-enhanced learning la Lancaster University (UK). Colaborează cu Softwin / Intuitext în calitate de Learning Designer pentru proiecte destinate învățării pe tot parcursul vieții.
Ca specialist în e-learning, cum consideri că a fost această perioadă de Şcoală Online, din martie până acum?
A fost cu siguranță o perioadă dificilă și provocatoare pentru toată lumea, care a trebuit să găsească pe loc soluții la probleme pe care nu le aveam înainte. Din perspectiva școlii online, mă feresc să fac generalizări. Știu însă că au fost mulți, foarte mulți profesori care au făcut eforturi fantastice să nu piardă legătura cu elevii, să nu rămână în urmă, să-i țină conectați la viața școlară. La rândul lor, mulți părinți s-au trezit cu copiii acasă, fiind nevoiți să lucreze și ei de acasă, să împartă camerele, laptopurile, timpul și energia mentală. Și vorbesc aici de situația fericită, a celor care nu și-au pierdut jobul, care au mai multe camere pe care să le împartă, au curent și internet. Nu toți am fost eroi, am mai dat-o și în bară câteodată, important este că după ce ne-am dezmeticit, să acceptăm că nu putem controla toate lucrurile și să vedem ce putem face, fiecare în situația lui, ca să meargă lucrurile mai bine, măcar în aria noastră de influență.
Este formatul 100% online valabil pentru învățământul românesc?
Pare o întrebare capcană :). Nu, sigur că nu e valabil dacă ai de ales. Dacă nu ai de ales, este excelent că putem face și asta! Gândiți-vă, nu la acum 100 de ani când a fost gripa spaniolă, dar acum 30 de ani, când eram eu de vârsta fiicei mele. Dacă ar fi trebuit să stăm acasă, am fi avut manualele, culegerile și biblioteca proprie. Câteodată nici curent nu aveam, pentru cei ce își mai amintesc. Profesorii ar fi putut în cel mai bun caz să transmită temele prin telefon. Nu am fi avut zoom, youtube, whatsapp, resurse infinite despre orice și posibilitatea de comunica instant cu aproape oricine. Am fost întotdeauna de părere că trebuie să te descurci în orice condiții, cu constrângerile pe care le ai. Asta nu înseamnă să acceptăm orice; înseamnă că încercăm, cu toate forțele noastre, să îmbunătățim situația. Însă nimeni niciodată nu a îmbunătățit nimic doar stând și plângându-și soarta.
O Românie întreagă și, chiar, o planeta întreagă a fost forțată să-și educe copiii online. Cu mari eforturi: cu profesori îndemnați să-și reorganizeze sistemul de predare, evaluare, cu părinți nevoiți în a susține și partea educativa și cea administrativa a oricărui „cuib”, cu elevi care aveau mai nou, școala într-un laptop sau calculator. Deși poate prea devreme pentru a face o analiza asupra acestui neplanificat salt digital, ce urmări aduce acesta?
Cred că ne învață că am luat multe lucruri de-a gata, am crezut că ele vor fi aici de-a pururi să ne servească pe noi. Dar uite că s-a dovedit că nu e așa.
