Picătura streșinii. Ce spune legea despre locul unde trebuie să se scurgă apa de pe acoperișul casei
2 min read
agrointeligenta.ro
– 5 iulie 2021 06:33
Codul Civil reglementează nu doar distanța minimă ce trebuie respectată la ridicarea unei construcții, dar și locul unde trebuie să se scurgă apa de pe acoperișul unei case, atunci când plouă.Legislația civilă autohtonă stabilește inclusiv locul în care trebuie să se scurgă apa de pe acoperișul unei case, atunci când plouă. În articolul 611 din Codul civil, ce este denumit „Picătura streșinii”, este stabilit unde trebuie să se scurgă apele pluviale de pe acoperișul locuinței.Concret, „proprietarul este obligat să își facă streașina casei sale astfel încât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin”, după cum prevede actul normativ. Astfel, fiecare proprietar trebuie să se asigure că apa de ploaie se scurge în propria curte, nu în curțile altora.În altă ordine de idei, în Codul civil există și reguli cu privire la distanța minimă față de hotar ce trebuie respectată la construcții, plantarea arborilor sau montarea ferestrelor de vedere.Distanța minimă între case: 60 cmÎn cazul construcțiilor, proprietarul trebuie să respecte o distanță minimă de 60 de centimetri față de linia de hotar.”Orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 de cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanța minimă se poate face prin acordul părților exprimat printr-un înscris autentic”, se arată în articolul 612 din Codul Civil.Distanța minimă pentru plantarea unui pom: 2 metri de curtea vecinuluiÎn cazul sădirii arborilor, precum și pentru ferestrele de vedere orientate către vecin, distanța minimă este de doi metri, potrivit articolului 613 din Codul Civil:(1) În lipsa unor dispoziții cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 metri de linia de hotar, cu excepția acelora mai mici de 2 metri, a plantațiilor și a gardurilor vii.(2) În caz de nerespectare a distanței, proprietarul vecin este îndreptățit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la înălțimea cuvenită, a arborilor, plantațiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.(3) Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparținând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum și dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său.
