Cu mârlanii trebuie să vorbești pe limba lor – CRITICII.RO
3 min read
Aflat pe frumoasele meleaguri elvețiene, unde sunt pretutindeni numai pajiști verzi, văcuțe mov și bani negri, președintele Iohannis a declarat că nu i se pare deloc îngrijorătoare chestiunea guvernamentală. Adică de ce să ne îngrijorăm? S-a întâmplat ceva deosebit? Nici vorbă: o banală călcare pe cap a Constituției de către PNL și PSD, zise și USL, adică un procedeu obișnuit, pe care cele două partide care s-au tot succedat la putere după 1989, îl practică frecvent. Nu e nimic special, nimic din ce frățiorii useliști să nu mai fi făcut până acum. Așa că de ce s-ar fi îngrijorat domnul președinte, care știți că, de obicei, privește cu atenție și îngrijorare tot ce mișcă în țara asta – și mai ales pe procurorii care vor să-i ia casele fără număr obținute din meditații la fizică cuantică.
Atâta doar că din România lucrurile se văd altfel. Nu știu, o fi aerul mai rarefiat, foamea mai mare și ceasurile mai ieftine, dar cert este că românul de rând n-a văzut tot ce s-a petrecut în ultimele zile ca pe o chestiune „deloc îngrijorătoare”. Dimpotrivă, a avut mai curând un déjà–vu, asistând, încă o dată, la încălcarea cu brutalitate a legilor țării, așa cum indivizii cocoțați sau care încearcă să se cocoațe la putere, în ultimii 31 de ani, au tot făcut. Practic, de câteva zile asistăm la o lovitură de stat antidemocratică, prin care marioneta Cotrocenilor, Florin Cîțu, se agață de putere și vrea să arate că are mușchi, nu sfori, și că se poate mișca singur. Evident, Cîțu nu este singurul pucist, căci în jurul lui s-a adunat, dacă ați remarcat, toată floarea cea vestită a liberalismului de cumetrie, indivizi proveniți fie din PSD, fie din PDL, traseiști politici pe care, când îi văd în „marele Partid Național Liberal”, probabil că Brătienii se răsucesc în mormânt ca șaorma la Dristor Kebab. Și, ca să nu-i lase singurei la greu, cum ar zice un celebru politolog, lângă liberalii de duminică ai lui Cîțu au venit și pesediștii lui Ciolacu. Dar așa, discret, să nu se prindă votanții lor că de fapt ei sunt pe mână cu PNL ori că vajnicul Marcelică îi mănâncă din palmă lui Iohannis. Pentru că, nu știu dacă ați observat, Ciolacu ăsta e un fel de Penelopa lui Ulise: seară de seară țese, la televizor, firul debarcării lui Cîțu, le povestește celor care încă mai au naivitatea să i se uite în gură cum o să-l debarce el pe Cîțu, cum o să-l suspende pe Iohannis și alte fapte de vitejie. Iar a doua zi, cum se luminează, vine în Parlament și face tot posibilul să amâne plecarea lui Cîțu, iar la Iohannis nu mai îndrăznește să ridice nici măcar ochii, darămite gura.
Iar tot această piesă de teatru absurd, toată această prefăcătorie și joacă de-a democrația are loc de decenii. De câte ori a mai intrat un om decent în politică, pațachinele useliste au avut grijă să-l dea afară. Cu tupeu, vorbind peste interlocutor,
