Pilat si Covidul
2 min read
Chiar în Evanghelia de ieri (a Înălțării Sfintei Cruci) citim ceva foarte instructiv pentru perioada pe care o traversăm. Pilat se miră de faptul că Mântuitorul nu vrea să vorbească cu El, “dându-se mare” cu autoritatea pe care o avea: “Nu știi că am putere să Te eliberez și putere am să te răstignesc?”.
Pilat este stăpânitorul, autoritatea de stat, reprezentantul împăratului – adică a celei mai fabuloase puteri politice care existase vreodată pe planetă. Cam cum este și astăzi. Și noi suntem puși de fapt în fața aceleiași probleme: ne trage la răspundere puterea politică, neînțelegând de fapt că toată problema – și a ei și a noastră – este duhovnicească. Stăm, tâmpi, și ne minunăm de această situație și ne-ntrebăm cum de s-a ajuns aici. Cum este posibil ca această civilizație umană, care visează să întemeieze imperii și să stăpânească popoare, ajunge să ne prigonească, “să atenteze la drepturile noastre fundamentale”.
Dar oare Mântuitorul nu avea drepturi fundamentale? Lui cine i le-a apărat? Nici ucenicii, nici îngerii, nici chiar Tatăl. Da, Tatăl, iertată să ne fie îndrăzneala să zicem, nici Tatăl nu i-a apărat drepturile pământești (la viață, la educație, la sănătate, la munca corect retribuită etc.). În schimb, i-a pus înainte paharul pe care El l-a băut până la fund. În el: scuipări, sudalme, batjocură, bătăi, vergi, spini, Cruce, moarte. Din partea celor pe care îi iubea.
Privind la ce ni se întâmplă astăzi (nouă ca și creștini), pare că am uitat într-o oarecare măsură ai Cui urmași suntem, ai Cui vrem să fim ucenici. Chiar Mântuitorul i-a asigurat pe ucenici, cu cuvinte ferme, de neșters: “Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni”.
