3 lucruri care îmi amintesc de bunici. Ție ce îți amintește de ei?
2 min read
Amintirile acestea sunt cele care dovedesc nemurirea. Bunicii noștri sunt nemuritori prin noi. Și așa un dor m-a apucat de acele momente, de ei, de ceea ce au reprezentat ei pentru copilăria mea încât trebuia să aștern câteva rânduri și să vă provoc și pe voi să vă amintiți de ei, să le mulțumiți pentru că au existat sau pentru că există și să creați la rândul vostru pentru copiii voștri amintiri nemuritoare cu bunicii lor. Iată ce amintiri nu vor dispărea niciodată din sufletul meu de copil.
1. Căldura fierbinte a sobei
Nimic nu era mai minunat decât când ne îngrămădeam toți verișorii să ne lipim de soba din dormitorul bunicilor din partea mamei ca să ne încălzim mâinile și picioarele. Și ne uitam fascinați la bunica sau la bunicul cum deschideau clăpița sobei și îngămădeau acolo lemne și focul scânteia ca un simbol al căldurii sufletești. Televizorul era pornit pe TVR1 mereu, unde se auzeau colinde sau Telejurnalul, iar noi ne gândeam deja la următoarea ieșire la zăpadă, pe când așteptam să ni se usuce hainele, după ce bunica se lupta cu noi să ne convingă să intrăm în casă. Mâncam plăcinta cu dovleac coaptă în sobă pe nerăsuflate în vârful patului cu saltea de paie și amețeam de la mirosul ei aromat. Și ieșeam iar la joacă în zăpadă. Și părea totul ca într-o poveste.
2. Mieluții pufoși
Pe bunicul mi-l amintesc în perioada de iarnă cu mieluți în brațe. Avea multe oi și de multe ori oile aduceau pe lume puișorii lor chiar de Crăciun. Și tataie se ducea la oițe și ne aducea câte un miel sau doi în casă și mi se părea cel mai fascinant lucru din lume. Acele ființe drăgălașe erau cea mai frumoasă parte din vacanța noastră de iarnă la bunici.
