Chipul ca o catapeteasma
2 min read
Ontologie. Omul este făcut „dupâ chipul şi asemănarea” lui Dumnezeu (Facerea 1, 26). Chipul lui nu poate fi decât frumos. Numai omul are chip. Dincolo de orice chip
de om se află chipul lui Dumnezeu, mai exact al lui Hristos. Sărutând chipul celuilalt, şi pe Hristos din el Il sărutăm.
Chenoză. La rândul Lui, la „plinirea vremii”, Fiul lui Dumnezeu, Cel după al Cărui chip am fost făcuţi, a luat chip de om. Acesta este marele „scandal” al lumii! Piatra de poticnire a celor mai mulţi. A fost numai unul dintre paşi. EI, care este „maifrumos cu chipul decât oamenii toţi”, a coborât de pe această treaptă, smerită şi înaltă, deodată, şi „ca un om se vede mort şi fără de chip” (Prohodul Domnului). In lumea veche sclavii erau numiţi a-prosopon (= fără chip).
Oprelişte. „Să nu-ţi faci chip ciopliţi” (Ieşirea 20, 4). Aşa traduc românii. Alţi traduc cu imagine, statuie sau direct cu idol (în ebraica veche PeSeL). Fiul lui Dumnezeu este născut, nu făcut, este viu şi are chip. Chipul este revelat, nu închipuit. El este aşa cum este, nu cum credem noi că este.
Unicitate. Omul este în fel şi chip. (Chip şi fel sunt sinonime, în unele cazuri, între care, cu necesitate, şi în cel al creştinilor adevăraţi). Chipul este absolut personal, irepetabil. Persona desemna la romani masca. Masca este un chip care ascunde chipul adevărat, dar care vrea să comunice ceva dinspre sine. Prin chip ne asemănăm tuturor, prin chip ne deosebim de oricine. Chipul este alt ceva decât faţa sau figura. El prinde şi ceea ce răzbate din interior. Prin venirea lui Hristos persoana îşi scoate masca, se vădeşte, masca se face una cu persoana, după felul în care chipul lui Hristos s-a imprimat pe mahrama Veronicăi.
Frumuseţe. Omul frumos este numit chipeş.
