Atasamentul fata de cele lumesti este combustibilul pentru suferinta
2 min read
Prin suferință, Dumnezeu consolidează eforturile noastre neputincioase. O viață de credință fără dragoste este ca lumina soarelui fără căldură – tipul de lumină care apare iarna, când nimic nu crește și totul cade și moare. Dimpotrivă, credința care iese din dragoste este ca lumina de la soare primăvara, când totul crește și înflorește. Căldura de la soare este agentul fertil.
Este nevoie de multă umilință și smerire de sine pentru a ascunde măreția minții, în așa fel încât nici o persoană nevinovată să nu fie zdrobită de ea.
Adevărul nu devine mai adevărat în virtutea faptului că întreaga lume este de acord cu el și nici mai puțin chiar dacă întreaga lume nu este de acord cu el. Deci, există trei cauze care îi împiedică pe oameni să descopere adevărul exact: în primul rând, aroganța și slava deșartă; în al doilea rând, subtilitatea, profunzimea și dificultatea oricărui subiect care este examinat; în al treilea rând, ignoranța și lipsa capacității de a înțelege ceea ce ar putea fi înțeles.
Fascinantă lupta dintre Post și Carnaval, cine va câștiga în noi? Dumnezeu nu ne lasă abandonați, ci doar își acordează vioara sufletului nostru pentru armonia veșnică.
Atașamentul față de cele lumești este combustibilul pentru suferință. Ne alipim de ele și suferim când le pierdem. Oricum le vom pierde pe toate. Ca să moștenim cele cerești, vom pierde cele lumești. Acest adevăr tulbură și smintește pe mulți creștini puși pe agoniseală.
Meditația face pentru inima unui creștin ce fac nutrienții și solul bun pentru sămânța unei plante. Sămânța cuvântului divin prinde rădăcini și produce fructe dătătoare de viață. Scopul este să auzim mai clar mesajul mântuitor.
Doar bogăția spirituală ne ferește de dezastru. Să nu ne irosim trei sferturi din viață cu bârfe și invidii (Arthur Schopenhauer,
