Despre bullying si fake…
2 min read
Unde-i dragoste puțină, lesne-i a găsi pricină.
Dacă nu poți să urci, e mai ușor să bârfești și să spurci.
Vulpea care n-ajunge la struguri, spune ca-s acri sau invidiosul care vede pe cineva de valoare, se repede să-l insulte, să-l târască în mocirlă cu o pripă isterică…
De câte ori n-am văzut fiecare împlinindu-se aceste cuvinte!?
În felul acesta se întâmplă și așa procedează omul mărunt, cu micime sufletească, care simte nevoia să bălăcărească, să ia în răspăr, să suspecteze cu atitudine de procuror pe alții, care sunt mai sus, mai virtuoși, mai iubiți, mai apreciați…
Când te roade invidia, nu se poate să nu găsești nod în papură, să nu strâmbi și lucrul drept, să maculezi valoarea sau munca altuia…
De ce să te bucuri, de ce să empatizezi, de ce să recunoști că altu-i mai bun sau că ești în urmă și mai jos ?
E mai ușor să cobori pe altul, decât să înaintezi și tu la măsuri mai înalte…
E mai ușor să spurci, decât să urci…
Răutatea se ține scai, parazitează binele, se agață de el, îl vampirizează, îl monitorizează, îl imită…
Îl xeroxează, fără sondări de conținut, pentru că radiografierea este superficială, iar imitația e un simulacru nereușit…
Demersul este un fiasco ricol de la început,alăturarea o caricatură hilară, deoarece decalajul dintre bine și rău este incomensurabil…
Elocvența lângă mediocritate strălucește…
Inteligența pusă lângă stupiditate se evidențiază și mai mult…
Bunătatea alăturată cu răutatea este copleșitoare…
Virtutea raportată la mizerabilitatea viciului îl desființează pe cel din urmă…
Adevărul așezat lângă minciună este ca lumina în întuneric,nu poate fi cuprins…
Răutatea știindu-se în inferioritate, nu-și poate asuma rolul second-hand în raport cu binele și are zvâcniri…
Nu rămâne datoare,
