Economia între populismul politicienilor și capturarea statului de către vânătorii de rente
3 min read
În urmă cu treizeci de ani, zeci de români au murit pe străzile Timișoarei și ale altor orașe mari din România în timp ce strigau: „vrem o țară ca afară!”. Țara pe care o doreau ei era, evident, o țară ca cele occidentale, despre care au aflat câte ceva prin găurile cortinei de fier. După trei decenii, în care a crescut și s-a maturizat o nouă generație, se pune firesc întrebarea dacă România de astăzi este țara pe care și-au dorit-o și au plătit-o cu viața cei care au murit în revoluția română? Răspunsul cuprinde, indiscutabil, unele elemente pozitive: produsul intern brut a crescut de peste cinci ori; drepturile omului sunt respectate; justiția funcționează și pedepsește corupția și, în general, faptele ilegale; alegerile sunt libere și există libertatea cuvântului; milioane de români pot călători și munci în străinătate; prezența trupelor NATO asigură României securitate geostrategică; infuzia de capital generată de programul european NextGeneration EU constituie cel mai important sprijin financiar din partea străinătății de care România a beneficiat vreodată în istoria sa; etc. Cu toate acestea, România continuă să fie printre cele mai sărace țări din Europa, hoția, minciuna și corupția sunt endemice, învățământul și sănătatea s-au degradat foarte mult, iar lista aspectelor negative poate continua. Analizând aceste fenomene contradictorii în numeroase articole și cărți publicate în ultimii treizeci de ani în țară și străinătate, economistul și istoricul bănățean V. Roman numește societate românească actuală „capitalism ortodox”. 1 Fără a neglija importanța dimensiunii religioase a identiții naționale a poporului român, considerăm că principalele caracteristici ale situației social-economice actuale a României sunt mai degrabă consecințe ale comunismului decât ale ortodoxiei. Aceste consecințe se manifestă în toate țările foste comuniste europene, indiferent de confesiunea populației majoritare, constituind o ilustrare a ceea ce în științele sociale se numește „dependența de calea luată” (path dependence). 2 Ne propunem să ilustrăm această idee prin analiza unor fenomene pernicioase, care au loc în societatea românească postcomunistă: populismul economic și vânarea de rente.
1. Populismul economic
În publicațiile sociologice, politologice, istorice, psihologice etc., există un larg consens că, în ultimul deceniu, în SUA, Marea Britanie și alte țări europene, din Polonia și Ungaria până în Turcia, s-a răspândit populismul. Deși de mai mică amploare, fenomenul se manifestă și în România, deoarece este favorizat atât de unele evoluții istorice, cât și de unele procese social-economice și politice specifice perioadei postcomuniste. 3
Definițiile și etimologiile termenului propuse în literatură ilustrează diversitatea abordărilor și conotațiilor conferite „populismului”. Analizând populismul din țările Europei Centrale și de Est, V. Tismăneanu dă acestui concept următoarea definiție specifică tranziţiei postcomuniste: „…populismul este o expresie a persecuţiei şi a resentimentului, o ideologie a salvării şi a reparaţiei, care s-ar presupune că oferă un remediu imediat şi care mobilizează indivizii şi grupurile ce, pe drept sau pe nedrept, se percep ca fiind perdanţi ai transformării democratice şi ai democraţiei liberal-procedurale.”4 Oricum, populismul nu este în nici un caz un fenomen nou și are multiple fațete, inclusiv una economică.
O definiție oarecum vagă și cinică a populismului economic este următoarea: „termen general,
