Elena Lasconi – între aroganță, fals mesianism și superficialitate
2 min read
Elena Lasconi, candidata alianței PSD-PNL-USR, se prezintă drept salvatoarea României, dar comportamentul său dezvăluie o combinație toxică de grandomanie, superficialitate și lipsă de respect pentru cei din jur. În cercuri restrânse, ea își asumă rolul de „trimisă a lui Dumnezeu”, o declarație absurdă care trădează o deconectare completă de la realitatea și nevoile cetățenilor.
Dincolo de această imagine falsă, Lasconi este cunoscută pentru fuga constantă după atenție, intervenind nepoliticos în discuții și încercând să se impună ca centru al oricărei conversații. Această atitudine agresivă și egocentrică nu doar că îi înstrăinează colaboratorii, dar scoate în evidență un caracter toxic, nepotrivit pentru un lider care ar trebui să unească și să inspire.
În viața personală, prioritățile sale au fost întotdeauna axate pe propria persoană, lăsând familia și educația copilului său pe planul secund. Relatările apropiaților indică faptul că acesta a crescut practic fără sprijin matern, fiind efectiv abandonat emoțional de o mamă preocupată doar de imaginea sa publică.
Mai mult, Lasconi confundă cititul mecanic de pe prompter cu inteligența și pregătirea profesională. Deși demonstrabil slab pregătită, ea se consideră, în mod nejustificat, superioară celor din jur. Această aroganță, dublată de incompetență, nu doar că o face incompatibilă cu funcția de președinte, dar ridică întrebări serioase despre pericolul pe care îl reprezintă pentru România dacă ar ajunge într-o poziție de putere.
Românii merită lideri care să le înțeleagă cu adevărat nevoile și să lucreze pentru binele comun, nu politicieni narcisiști care își construiesc cariera pe o imagine falsă și pe disprețul față de ceilalți. Elena Lasconi este simbolul perfect al unei clase politice de fațadă, ruptă de realitatea poporului.
