Fiul meu a primit diagnosticul de care eu nu voiam să aud. Am fost devastată, nu mai puteam fugi nicăieri
2 min read
POVEȘTI, dar nu basme. REALITĂȚI, nu închipuiri. Ce înseamnă să fii părintele unui copil cu autism
Aurelia, mama unui băiat de 10 ani spune:
”Mulți ani am fost foarte supărată pe mine….pentru că deși mulți mi-au spus că fiul meu are ceva…și că ar fi bine să merg la un specialist….eu nu am acceptat…aveam impresia că toată lumea are ceva cu fiul meu….
Singura mea șansă pentru terapiile băiatului meu cu autism, a fost Centrul „Blue Life”. Terapeuții de acolo, mi-au salvat băiatul, care merge la școală acum, se joacă cu alți copii, se descurcă bine în comunicarea cu persoanele mari și cu alți copiii de seama lui, nu mai stă izolat, râde la glume, băiatul meu râde, ceea ce înainte de terapie era imposibil…..Am fost supărată pe mine mulți ani. Cunoștințe, rude și doamnele educatoare îmi spuneau că ceva este în neregulă cu fiul meu și mă sfătuiau să merg la un specialist, dar eu refuzam asta.
Norocul meu și al fiului meu a fost, că într-o campanie de evaluări gratuite ale centrului „Blue Life”, și fiul meu în vârstă de 3 ani atunci, a fost evaluat de specialiști și așa a primit diagnosticul, de care eu nu voiam să aud…Am fost devastată, nu mai puteam fugi nicăieri, adevărul s-a arătat în fața mea. Am avut mare noroc că centrul a reușit să obțină bugete pentru copiii diagnosticați cu autism și că am început terapiile cu fiul meu. După câteva luni 6-7, am început să văd progresele fiului meu: îmi răspundea la nume, din când în când mă privea în ochi, plânsetele lungi și agresive erau mai rare, reușea să stea pe scăunel să coloreze, să facă incastre, să înșirăm mărgele….am învățat așa de multe lucruri de la terapeutele de la Blue Life, că de multe ori mi-am spus,
