Mesajul unei mame medic la început de an școlar: „Adulții din jur ar fi trebuit să fie scutul copiilor și nu sunt. Vorbim de generația atinsă de trauma unui război medical”
2 min read
Copiii noștri sunt tot ceea ce suntem noi și în plus. Copiii noștri sunt motivul pentru care ne trezim dimineața, motivul pentru care mergem la serviciu și ne întoarcem într-un suflet acasă. Nu sunteți toți așa, nici nu trebuie, nu suntem la fel. Pentru noi însă ei sunt. Și atât. Noi ne simțim bine cu ei și pentru ei.
Trecem printr-un război medical, iar băieții au avut probabil totuși ȘANSA și mai puțin neșansa că mama lor să fie medic. Acest război început acum aproape 2 ani ne-a înrăit, ne-a dezbinat, ne-a distrus imaginea aurită a unor relații aparent strașnice, ne-a îndepărtat unii de alții. Ceva ce trebuia să ne unească de fapt a aruncat în aer o omenire. Așa că azi, în prima zi de școală a copiilor mei le spun atât: noi am făcut tot ce am putut. Ba și în plus. Și vom mai face orice, oricât, oricând va trebui. Voi ați făcut tot ce ați putut. Ba și în plus. Atât s-a putut. Omenirea e un loc imperfect și cata vreme interacționam unii cu alții trebuie să ne toleram cu bune și multe rele unii pe alții.
Vreau să le mulțumesc copiilor mei pentru că de 2 ani poartă masca așa cum foarte putini adulți o fac. Că de 2 ani nu s-au urcat niciodată în lift fară. Că de doi ani au răbdare. Că de doi ani evită aglomerațiile, așteaptă să le vină rândul și nu au excepție de la nicio regula. Vreau să le mulțumesc pentru că rezistă. Pentru că nu se plâng. Pentru că au mai multă forță decât mine să nu se înrăiască și să nu urască. Pentru că deși adulții i-au trădat, ei nu s-au trădat. Vreau să-i mulțumesc lui Andrei pentru încredere, pentru că la 12 ani și 6 luni s-a vaccinat.
