O vizită la un spital care tratează copii cu arsuri mi-a vindecat depresia postnatală
2 min read
S-a confruntat cu depresia postnatală
O mamă a explicat, printr-o confesiune pentru „Thought Catalog” prin ce a trecut în primul an de viață al copilului ei din cauza depresiei postnatale. Ea a relatat care erau stările de atunci și cât de vinovată se simțea pentru că era convinsă de faptul că nu era o mamă suficient de bună:
„Era rândul meu să mă trezesc pentru a sta cu fiul meu, dar în acea dimineață de duminică mă simțeam obosită, așa că am încălcat câteva dintre reguli. Încă îmi frecam ochii din cauza somnului, stăteam pe canapea și ne uitam la „Moana” în timp ce împărțeam un iaurt- care avea nici mai mult, nici mai puțin, de 15 g zahăr! Înfigeam lingurița către partea de jos a borcanului, în jurul jeleului de lămâie, considerând că nu era deloc în regulă ce faceam și că nu aveam deloc grijă de dieta mea dacă aș fi fost eu cea care consuma acea parte din iaurt.
Dacă aș fi fost un părinte mai bun, probabil că ne-am fi jucat afară, că am fi făcut activități practice sau am fi citit cărți. Dar îmi plăcea să simt trupușorul lui cald cuibărindu-se în poala mea și să-i dau laoparte șuvițele poate prea lungi în timp ce eram încântați auzindu-l pe Rock cum cânta cu mândrie: „Sunteți bineveniți!”
De obicei, el se dădea jos din poala mea, mai ales când erau pauze prea lungi între numerele muzicale, iar eu mă aplecam după primul lucru găsit pentru a-i șterge mânuțele și fața- cearceaful de ieri, ce se afla încă pe jos.
Printre toate acestea- iaurt prea dulce, timp petrecut în fața ecranului și o casă dezordonată- eram copleșită de vina ce își făcea loc în mintea mea. Până la un punct, credeam că puteam fi mama perfectă.
