Planuri pentru atragerea de turişti străini în staţiunile din România şi problemele din sistemul medical românesc (1966-1977) (1)
3 min read
Pentru autorităţile comuniste de la Bucureşti, turismul nu a fost niciodată o prioritate în domeniul investiţiilor, atât în privinţa petrecerii timpului liber în diferite locuri pitoreşti din ţară, cât şi în cazul călătoriilor turistice în străinătate. Planificarea economiei româneşti şi a societăţii, în general, cu ajutorul modelului preluat de la sovietici de către politicienii comunişti români presupunea, în primul rând, alocarea masivă de resurse materiale, financiare şi umane pentru a dezvolta industriile care prelucrau materii prime minerale, iar produsele rezultate trebuiau să fie utilizate în unităţile de fabricare a utilajelor şi a maşinilor grele.
Eşecul economic fundamental al sistemului comunist de conducere a fost provocat de dogmatismul şi diletantismul liderilor politici care s-au perindat atât la conducerea ţării, cât şi în cadrul ministerelor şi instituţiilor create după un model sovietic şi care s-au menţinut până la prăbuşirea din decembrie 1989. Oricât de mult ar fi vorbit despre dezvoltarea echilibrată a elementelor componente ale economiei româneşti, Nicolae Ceauşescu nu era capabil să priceapă că utopia pe care o prezenta concetăţenilor săi ca pe un vis – care trebuia urmat până în pânzele albe – nu putea să fie reformată şi provoca pierderi economice din ce în ce mai mari în întreaga ţară.
Dorinţa românilor de a scăpa din lagărul comunist – termen utilizat frecvent de propagandiştii Partidului Comunist Român şi care amintea de lagărele de exterminare înfiinţate de nazişti în perioada interbelică şi în cursul celui de-al doilea război mondial – putea fi observată în glumele pe care românii le atribuiau celebrului personaj fictiv Bulă. Într-una dintre acestea, se povestea despre un ziarist care a ajuns la un spital de nebuni în care era internat eroul nostru. Curios, jurnalistul a întrebat ce caută Bulă acolo şi a primit un răspuns simplu: Am încercat să fug în străinătate. Bine-bine, a spus ziaristul, dar pentru aşa ceva trebuia să fii în închisoare, nu la balamuc. Candid, Bulă i-a oferit şi explicaţia pentru locul în care se afla în acel moment: Ai dreptate, însă eu am încercat să ajung în Uniunea Sovietică. In memoriam Mircea Crişan, un mare actor – la propriu şi la figurat – al teatrului românesc de revistă, care spunea pe scenă glume cu dublu înţeles, cu un talent extraordinar!
În anii ’50, investiţiile în turismul românesc au fost punctuale (la compania TAROM şi la Oficiul Naţional de Turism, de exemplu) şi s-au derulat mai curând ca urmare a unor contacte stabilite cu firmele străine care căutau oportunităţi pentru a-şi vinde propriile produse în România. În discuţiile care au avut loc cu diferite ocazii, autorităţile comuniste de la Bucureşti au încercat să obţină sprijin din străinătate şi pentru dezvoltarea unor uzine din ţară. Un proiect de acest gen a vizat realizarea, la sfârşitul anilor ’50, a autocamioanelor SR-131 şi SR-132 cu ajutorul unor ingineri francezi de la compania „Chausson”. Cronologic, există o legătură între acel proiect şi importul a 12 autocare „Chausson APH 522 Luxe” pentru Oficiul Naţional de Turism „Carpaţi” – acestea fiind utilizate intensiv,
