Privim cu nădejde spre 2021
2 min read
Iată-ne la finalul încă unui an din viața noastră, din viața cetății, din viața patriei noastre, România.
Cu bune, dar și cu rele, 2020 ne-a învățat (sper) lecția omeniei. Ce frumos scrie despre omenie George Racoveanu în cartea sa, „Omenia și frumusețea cea dintâi”: „ca realitate, ca document de viaţă, este un tot unitar, constând din numeroase componente esenţiale. Omenia nu este o anumită virtute, ci o adevărată antologie, un buchet de flori ale sufletului. Iubire de străini, ţinerea cuvântului dat, sentimentul onoarei, dispoziţie de jertfă, spiritul dreptăţii, mărinimie, modestie, credinţă în Dumnezeu – toate acestea sunt podoabele omeniei”.
Pandemia, deși ne-a impus deseori distanțarea fizică, ne-a și provocat să găsim soluții pentru situații de viață pe care nu le-am gândit vreodată posibile până acum. Unele nefericite, cum e școala online, care numai educație nu se poate numi. Altele frumoase și demne de laudă, căci am văzut cum multe ONG-uri pe care le urmăresc și-au forțat limitele și au ajutat și mai multe suflete ca înainte de apariția acestui virus de proveniență necunoscută. Am văzut oameni frumoși înfrumusețându-se mai tare prin faptele lor bune, așa cum am văzut și ticăloși continuându-și faptele mârșave.
Am văzut conservatori autentici înlăturați din Parlament (intenționat?) prin plasarea pe listele pentru alegeri pe locuri ineligibile. Am văzut, ca de obicei (nici nu mă miră, căci demult avem oameni urâți sufletește în diverse funcții de conducere), prea multă mizerie în campania electorală, de data asta din linia întâi. De la partide mari care nu respectă legea afișajului electoral sau care batjocoresc credința folosind calendarul ortodox pe post de material electoral la candidați care folosesc pe materialele lor de promovare rânduielile bisericești pentru 2021, deși fac parte din cel mai anticreștin și progresist partid parlamentar actual. De la foști pușcăriași cap de listă sau candidați implicați în tot felul de afaceri dubioase cu statul,
