Scoala Gimnaziala Ulmi
3 min readScurt istoric al şcolii:
În imediata vecinătate a vechii cetăţi de scaun a Târgoviştei, leagăn al poeziei culte prin rimele Văcăreştilor, loc de distinsă şi romantică inspiraţie a lui Vasile Cârlova, I. Heliade Rădulescu sau Grigore Alexandrescu, pe şoseaua ce o leagă de capitala ţării, se află comuna Ulmi.
Localitatea Ulmi este situată în Câmpia Înaltă a Târgovistei la sud-est de municipiul Târgoviște. Este atestată documentar din anul 1572 într-un document dat de Alexandru Mircea Voievod („Marele Dicționar Istoric al românilor”, vol.4, 1901).
Din inscripția slavonă găsită pe crucea din fața bisericii reiese importanța satului în timpul domnului Șerban Vodă: „Cu buna vrere a Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu îndrumarea Duhului Sfânt s-a ridicat această cinstită cruce în cinstit hram sfânt mucenic Nicolae în zilele lui Șerban Vodă și s-au nevoit robii lui Dumnezeu, jupân Constantin și jupănița Rada, anul 1606.”. Satul Ulmi este reședinta comunei cu același nume care mai cuprinde satele Viișoara, Dumbrava, Colanu, Matraca, Nisipuri și Dimoiu. Fiind așezată în apropierea municipiului Târgoviște, la 5 km, satul a suferit o migrare a populației spre această localitate. S-a ajuns astfel de la 1800 locuitori în 1977, la 1200 în prezent.
Școala Ulmi s-a înființat relativ târziu, în anul 1871. Între anii 1888 și 1889, școala fiind inspectată de M. Mihăescu, se consemnează în registrul de inspecție următoarele: „au fost găsiți 24 de elevi care urmau regulat cursurile, divizați în trei clase: clasa I – prezenta 10 elevi, clasa a II-a – 8 elevi, iar clasa a III-a – 3 elevi.”.
Inițial școala a funcționat într-o casă în curtea actualei școli, donată de boierul Fusea. Între anii 1913 și 1916, în timpul învățătorului Modrogan I. Modrogan, s-a construit cancelaria și o sală de clasă.
Între anii 1919 și 1933, directorul școlii a fost învățătorul Petre Dumitrescu căruia revizorul Ion Gh. Andreescu îi prevedea un destin bun ca dascăl, apreciindu-l „pentru seriozitatea cu care se pregătea și transmitea elevilor spiritul educativ al lecției, iar prin tratarea metodică a fiecărui moment al acesteia erau mai atenți și atrași spre cunoaștere.”. Se recomandă să se înființeze postul al doilea de învățător în școală datorită populației școlare numeroase. Acest post a fost ocupat în anul școlar următor, 1922-1923, de către preotul învățător N. Iordănescu, despre care subrevizorul P.I. Avian de la Pucioasa scria că nu se ocupă cu răspundere de elevi, pentru care îi recomandă „să se pună direct în raport cu conștiința sa și răspunderea pentru viitorul cetățenilor.”
În anul 1959, datorită numărului mare de elevi, a generalizării învățământului obligatoriu de șapte clase și la inițiativa directorului Gheorghe Vișan, s-a început construcția unui nou local de școală care a fost dat în folosință la 15 septembrie 1960. În 1974, când director era Mincu Nicolae, a fost construită în curtea școlii o nouă clădire în care funcționa atelierul-școală, corp în care în prezent funcționează grădinița.
În general, școala a funcționat cu un rând de clase cu un efectiv mediu de 25 de elevi.