TREI ÎNTREBĂRI: 2020 Anno Domini? Sau Anno Luciferis?
3 min read
Anul care îşi târâie ultimele zile în atmosfera generată de pandemia Covid-19, de măsurile pentru combaterea acesteia şi de criza economică care o urmează îndeaproape, a fost complex şi ar fi interesant de văzut ce anume ar fi putut fi prezentat mai pe larg în mass-media.
1.Ceea ce-mi vine în minte este criza din interiorul Marii Loji Naţionale din România (MLNR), singura obedienţă regulară (1,2) şi cea mai mare din ţară, parte componentă a Francmasoneriei Universale, care administrează primele trei grade, cele tradiţionale şi comune întregii masonerii speculative (3). Aceasta a răbufnit doar fragmentar în presă. (4)
Vorbim despre o organizaţie structurată la nivel naţional şi cu conexiuni internaţionale, din care fac parte oameni din cele mai diverse domenii, inclusiv politicieni şi afacerişti. MLNR tocmai a împlinit 140 de ani de la fondare (5). Fără a invoca elucubraţii de genul „conjuraţiei iudeo-masonice”, este cert că membrii acestei organizaţii discrete au jucat roluri cheie în evenimente istorice majore. De asemenea, discutăm de o tradiţie iniţiatică şi ezoterică de cel puţin trei secole.
Prin urmare, MLNR este considerată de statul român ca fiind de utilitate publică, motiv pentru care a primit în concesiune un teren în zona Romexpo, unde este în construcţie aşa-numitul „obiectiv socio-cultural al MLNR”, sau, mai pentru intimi, Marele Templu (6).
La originea crizei s-a aflat un conflict între Marele Maestru al MLNR, Radu Bălănescu, şi Suveranul Mare Comandor al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat (RSAA), Stelian Nistor şi, implicit, între organizaţiile celor doi.
În timp ce marile loji guvernează primele trei grade, cele mai vechi, ale masoneriei, gradele superioare aparţin de aşa-numitele rituri de perfecţionare, care au asimilat tradiţii ezoterice diverse. Ele funcţionează numai în circumscripţiile marilor loji, cu acordul acestora şi cu plata unei taxe. Membrii sunt comuni, toţi participanţii la riturile de perfecţionare având gradul de maestru mason în cadrul marilor loji. Mai trebuie menţionat că, dintre toate, RSAA este cel mai frecventat şi cel mai răspândit pe plan mondial.
Conflictul s-a înteţit gradual sub diferite pretexte. Se pare însă că la origine s-a aflat o combinaţie între creşterea pretenţiilor financiare ale Marelui Consiliu al MLNR faţă de RSAA şi semnele de întrebare tot mai insistente legate de cheltuirea sumelor colectate de la membrii MLNR pentru construcţia „obiectivului socio-cultural”, restrângerea greu explicabilă a proiectului şi întârzierea evidentă a realizării sale.
În cele din urmă, s-a ajuns la o fragmentare de facto a masoneriei române. Există în acest moment două RSAA, unul recunoscut de MLNR Bălănescu, dar iregular din perspectiva organizaţiilor RSAA străine, şi cel al coordonat de Stelian Nistor, care continuă să se bucure de recunoaştere internaţională, deci de regularitate. De asemenea, în urma unui convent extraordinar, există două Mari Consilii ale MLNR. Iar lojile şi masonii s-au împărţit şi ei între cele două nuclee de autoritate.
Există riscul ca marea obedienţă naţională românească să cadă în iregularitate, dar, din fericire, UGLE rămâne deocamdată în expectativă. Şi, aşa cum relata recent pe blogul său un istoric şi jurnalist prieten şi maestru mason,
