Începutul salvării noastre

Problema nu este că trăim prea puțin, ci că risipim mult din timpul pe care îl avem. […] Viața noastră s-ar extinde cu mult dacă am gestiona-o corect. — Seneca

În fiecare semestru, îmi încep cursurile reamintindu-le studenților de ce viața intelectuală mai contează într-o eră dominată de Twitter și Facebook. În acest scop, folosesc o scrisoare pe care Niccolò Machiavelli i-a trimis-o lui Francesco Vettori în decembrie 1513. Iată ce a scris gânditorul florentin:

Când vine seara, mă întorc acasă și intru în biroul meu; înainte de a intra, îmi scot hainele de zi cu zi, care sunt noroioase și murdare și îmi pun haine potrivite pentru o curte regală. Fiind îmbrăcat corespunzător, intru în curțile străvechi ale oamenilor de odinioară, în care sunt primit cu afecțiune și unde capăt hrana ce mi se cuvine de drept. Acolo nu ezit să discut cu ei și să-i întreb de ce au acționat așa cum au făcut-o; iar ei, din bunătate, îmi răspund. Timp de patru ore nu mă plictisesc, uit de toate necazurile și de frica mea de sărăcie, iar moartea nu mă mai terorizează: sunt complet absorbit de ei.

Mi-am amintit de scrisoarea lui Machiavelli în timp ce citeam o carte recent apărută la editura universitătii Princeton, Lost in Thought. The Hidden Pleasures of An Intellectual Life, scrisa de Zena Hitz. Autoarea predă la colegiul St. John’s in Annapolis, Maryland, unde eruditia si marile cărți ale omenirii sunt încă luate în serios. Acolo există încă așteptarea ca profesorii să poată preda orice, de la Pitagora, Tucidide și Platon la operă, matematică și științele naturii. Cartea lui Hitz constă din trei capitole precedate de un prolog personal și o introducere (volumul are și un scurt epilog). Pornind de la o gamă eclectică de surse filozofice, teologice, științifice și literare, Hitz combină idei, intuiții și povești de la autori foarte diversi precum Aristofan, Platon, Sf. Augustin, Goethe, Einstein, Elena Ferrante, Malcolm X, Primo Levi și Simone Weil pentru a face in final o pledoarie convingătoare pentru viața intelectuală, the life of the mind.

În unele privințe, Lost in Thought calcă pe urmele unei alte superbe carti, La vie intellectuelle, publicată initial in 1921 de filosoful dominican A.-G. Sertillanges. Universul interior al minții, a argumentat Sertillanges, trebuie să urmeze o anumită disciplină și metodă, combinând simplitatea, atenția și deschiderea către lumea din jurul nostru cu tăcere, smerenie și răbdare. În opinia sa, viața intelectuală necesită o anumită formă de asceză, care este opusul nepăsării, al vanității sau simplei curiozități. Ea presupune o capacitate de a admira și discerne ceea ce este nobil, adevărat și frumos.

Deși Hitz împărtășește sensibilitatea catolică a lui Sertillanges, Lost in Thought are un ton, scop si un conținut diferit. Hitz scrie nu numai pentru a împărtăși propria sa căutare in universul interior al minții, ci și pentru a-și manifesta îngrijorarea în legătură cu tendințele actuale din universitățile americane de astăzi. După cum demonstrează cel de-al treilea capitol („Utilizările inutilității”),

 » sursa: www.contributors.ro