Calendarul zilei: 10 martie 1475, Bătălia de la Vaslui (Podul Înalt). Ștefan cel Mare administra turcilor una dintre cele mai grele înfrângeri din istorie. Filmul bătăliei
2 min read
Pe 10 ianuarie 1475, Ștefan cel Mare reușea să administreze turcilor o zdrobitoare înfrângere, scrie site-ul istoriepescurt.ro.
Conform sursei citate, motivul invaziei otomane a fost constituit de tentativele liderului moldovean de a se implica în numirea domnilor din Țara Românească, având ca scop obținerea sprijinului acestora pentru războiul antiotoman.
Misiunea de a-l pune la punct pe Ștefan i-a revenit lui Soliman Hadâmbul(Eunucul), beilerbeiul(prefectul) Rumeliei, ale cărui oști asediau atunci cetatea albaneză Shkodra(Scutari), aflată atunci în stăpânirea venețienilor.
Faptul că dorea o expediție de iarnă arată cât de important era statul lui Ștefan, într-o epocă în care campaniile militare se duceau vara, când soldații aveau de unde să jefuiască hrană. Totul avea să se sfârșească pentru sultan cu una din cele mai mari înfrângeri din istoria turcilor, la Podul Înalt-Vaslui, scrie sursa citată.
Turcii au venit asupra Moldovei cu o oștire care număra, conform estimărilor, între 30.000 și 100.000 de oameni, dar Ștefan cel Mare s-a dovedit un strateg desăvârșit, conturând un dispozitiv de luptă care a speculat avantajele terenului la perfecțiune.
Iată desfășurarea bătăliei:
„În dimineața lui 10 ianuarie 1475, avangarda oștirii otomane a sosit în zona podurilor, unde întâmpinând o rezistență mai puternică decât până atunci, a adoptat rapid formațiunile de luptă și a încercat să forțeze trecerea spre târgul Vaslui. În ziua aceea se lăsase o ceață densă, iar vizibilitatea era redusă pentru trupele otomane care nu puteau să se orienteze clar asupra dispozitivului moldovenilor. Folosindu-se de acest avantaj tupele moldovenești și de secui au atacat. Kemal-pașa-zade ne spune: ” Nelăsându-i să se apropie pe ostaşii care se duseseră acolo, el (Ștefan cel Mare) a tras asupra lor din faţă cu tunuri şi puşti, cu arcuri şi cu zenberecuri. De cele două părţi ale sale se aflau păduri, încât nu era cu putinţă să se treacă în spatele lui din nici o parte,
