Adrian Papahagi descrie un viitor ipotetic, al corectitudinii politice: Nașterea discriminează. Genetica discriminează. Simplul fapt de a fi în viață e discriminator și jignitor, mai ales pentru morți
2 min read
Scriitorul și filologul român Adrian Papahagi a publicat o serie de două articole pe Facebook în care descrie un viitor ce ar părea de-a dreptul absurd, imposibil ori cel puțin improbabil. Cu o tentă orwelliană, domnul Papahagi vorbește despre stadiul final al unei lumi dominate total de „corectitudinea politică”, o lume în care toate „discriminează” și toate „sunt discriminate”.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
„Iunie 2121. Individual pride. Diversitatea a învins: fiecare om e o minoritate supărată pe majoritatea care o oprimă. Fiecare își celebrează mândria de a fi ce e sau ce vrea să fie în acel moment și solicită reparații financiare pentru jignirile îndurate. Oamenii își poartă pronumele pe T-shirt, ca să evite noi jigniri.
Cuvintele jignesc, dar și tăcerea e o jignire. De aceea, guvernul mondial a făcut o listă de cuvinte care pot fi rostite fără a ofensa, și implicit fără a fi sancționate cu amendă. După deliberări care au durat un veac, singurul cuvânt declarat neutru, pe care doi oameni au voie să și-l adreseze, e icnetul [i:] pe post de salut, însoțit de îngenunchere, prin care opresorul cere iertare oprimatului (adică fiecare fiecăruia).
Discuția despre salut a durat ani de zile. „Hello” avea ca etimologie „hælþ”, care însemna salvare, mântuire, nu doar sănătate (ca să nu mai vorbim de Heil). „Hi” suna ca „high”, deci sugera ideea de înălțime, de ierarhie, așa că a fost rapid eliminat.
S-a propus „A”, dar o profesoară de fonetică intersecțională de la Yale a demonstrat că e discriminator, fiindcă A e prima literă în alfabetele iudeo-europene, deci are o lungă istorie culturală de discriminare.
S-a ajuns în cele din urmă la icnetul „i”,
