Ce fel de Iisus ne dorim?

Există două moduri de a-L vedea pe Iisus. Unul este cel al slavei omenești. El predică mulțimilor care-L ascultă, și oamenii văd că „nimeni nu a mai vorbit așa până acum”. Și le-a vorbit de multe ori astfel, în predica de pe munte și în alte locuri. Și noi vrem să facem senzație când le spunem ceva oamenilor, să rămână uimiți de puterea cuvântului nostru, să ne admire și să ne ofere locul de cinste. Le răspunde fariseilor care căutau să-L prindă în cuvânt, dându-le acele replici la care ei nu mai știau ce să spună. Și noi vrem să fim asemenea Lui, fiind tari în toate polemicile cu cei care-L resping pe Hristos, pretinzând că vrem să-l apărăm pe El, nu să ne fălim în numele Lui și să-L folosim ca să putem să ieșim învingători din toate disputele. El a mai făcut vindecări minunate, pe care oamenii și știința nu le puteau explica, dar pe care, uimiți, le vedeau. Am vrea și noi să facem minuni, ca să ne impunem adevărul nostru în fața adevărului lor, al celor care caută să distrugă creștinismul. Să ne impunem într-un mod indubitabil în fața oricui ne respinge ideile sau caută să ne minimizeze știința de carte și ideile.
Ce ne lipsește din toate acestea ar fi măcar un pic din smerenia Lui. „Căci iată, eu sunt blând și smerit cu inima”, le spune El discipolilor Lui. Dar asta nu e singura noastră lipsă.
Hristos a fost un profet al vremii Lui, pe unde trecea se făcea vâlvă, se strângeau mulțimile când intra în vreo cetate a lui Israel sau se ducea, invitat de gazde, să mănânce în casa vreunui fariseu de vază sau printre vameși și prostituate, scandalizând lumea bună a epocii. Se ducea în casa în care era invitat,

 » sursa: www.crestinortodox.ro