Cum am ajuns milionară și de ce vreau ca și fiica mea să fie așa
2 min read
Am scris că sunt milionară, pentru că exact așa mă simt. Avem o situație financiară bună, dar de departe de a fi la nivelul unui milionar. Nu avem piloți și avioane, nu avem vile și conturi prin Elveția, nu purtăm ceasuri de sute de mii de euro și nici nu plecăm cu iahtul prin concedii. Avem o casă, avem ce pune pe masă, ne permitem 1-2 concedii pe an și nu stăm pe gânduri când trebuie să împlinim o dorință materială a copilului. Și totuși …
de ce sunt milionară?
Pentru că avem prieteni, familie, sănătate și liniște. Pentru că, de fiecare dată când terasa și casa noastră sunt pline de copii și de prieteni (sincer, mi-e greu să le spun prieteni, pentru că sunt mult mai mult decât atât), ne simțim milionari. În sensul simbolic al acestui atribut. Pentru că ne imaginăm cu toții că un milionar trebuie să fie fericit, are tot ce îi trebuie. Așa că este clar că și noi suntem milionari.
Prietenii, familia, relația minunată și echilibrată cu ei, ne fac milionari într-o lume a noastră în care moneda de schimb este dragostea și subunitățile ei sunt respectul, grija, considerația, înțelegerea și simțul umorului.
Suntem milionari pentru că avem cei mai buni prieteni din lume. Și nu doi, trei. Nu de complezență. Nu doar cu titulatura. Chiar prieteni adevărați. Care plâng și râd cu tine. Care sar în sus mai tare ca tine când copilul tău își prinde degetul la portiera mașinii și nu dorm noaptea dacă nu știu că este bine. Care știu să îți spună verde în față când ai greșit, când exagerezi, când să taci și care nu se supără la rândul lor când le atragi atenția că au greșit la rândul lor. Care acceptă să fie criticați și știu să construiască din critică și nu ți-o iau în nume de rău.
