Globalizare contra globalizare – CRITICII.RO
3 min read
de Ovidiu Tânjală
Vinul de Porto este un vin căruia i se întrerupe fermentarea adăugându-se alcool fapt ce-i conservă conținutul de zahăr, în cele din urmă rezultând o băutură dulce având un conținut mare de alcool. Produs în Peninsula Iberică, a fost o băutură ieftină, pe placul clasei muncitoare din regiunile mai reci, intoxicația etilică obținându-se mult mai plăcut decât în cazul alcoolului distilat din cereale, fără însă a crește excesiv costurile obținerii acesteia precum se întâmplă în cazul consumului de vin nefortifiat. A fost firesc ca britanicii să vândă postav ibericilor în contrapartidă pentru a putea importa vin de Porto, exemplul de mai sus îl putem regăsi în orice manual de economie, fiind de obicei cuprins în capitolul care tratează diviziunea internațională a muncii. Faptul că astăzi vinul de Porto tinde să fie considerat un vin scump, destinat gusturilor mai rafinate dă măsura modului în care civilizația noastră a evoluat în ultimele două secole și jumătate.
Am trecut cu toții prin nebunia ultimilor doi ani, ani grei în care terorismul Organizației Națiunilor Unite exercitat prin OMS – agenția ONU specializată în chestiuni medicale – s-a revărsat asupra noastră de la Londra la Vladivostok, din Cambera până la Moskova. Excepțiile au fost extrem de puține, Belarus și Suedia sunt printre foarte puținele țări ce-au opus rezistență terorismului medical.
Telefonia mobilă condus la explozia fără precedent a cvasi-inexistentului sistem bancar din Africa Centrală, oameni care altminteri n-ar fi avut acces la servicii bancare pot acum să dispună după cum doresc de puținii bani pe care-i câștigă folosind aplicații bancare integrate cu telefoane mobile. Deși trăiesc în epoca de piatră – telefonul mobil fiind singurul instrument de secol XXI ce-l posedă, folosesc tehnologie informatică și bancară întru totul similară semenilor lor ce trăiesc în cele mai sofisticate centre urbane occidentale sau extrem orientale.
Dl. Cărtărescu pleacă spre Guadalajara pentru a dialoga cu ”o mie de tineri”. Vulgaritatea pare a fi cam la fel în Guadalajara, București sau aiurea, nu ar trebui să ne îndoim valoarea culturală și euristică a demersului în care dl. Cărtărescu este parte.
Vedem pe străzile orașelor noastre din ce în ce mai mulți nepalezi, indieni sau pakistanezi în vreme ce practic nu mai există familie românească care să nu fi pierdut părinți, copii, frați, unchi, mătuși sau nepoți plecați să trăiască și mai ales să muncească în occident. Muncitorii români pun presiune pe salariile muncitorilor din vest în vreme ce salariul muncitorului român este scăzut de oferta venită pe piața muncii dinspre Asia de Sud Est.
În ultimii ani vorbim cu toții despre globalizare, cu toții vorbim într-o perfectă cacofonie despre chestiuni diferite. Confuzia semantică este voită, defel întâmplătoare. Căci pentru muncitorul român globalizarea înseamnă posibilitatea de a găsi la magazin mere ieftine din Polonia sau haine ieftine produse undeva prin Asia deși i se livrează negreșit globalizarea pieței muncii. Politicianul român înțelege prin globalizare pleiada de instituții internaționale precum ONU, UE, NATO etc precum și pleiada de ONG-uri conectate direct la tiparnița de bani,
