In Biserica, timpul poarta ceva din vesnicie
2 min read
Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în noi, găsind teren fertil. Rămâne în noi, adică nu este furat uşor, nu este înăbuşit. Rămâne în noi aducând roadă, rămâne în noi încolţind, crescând, înflorind şi rodind. Esența Evangheliei este răscumpărarea, iar esența răscumpărării este jertfa substitutivă a lui Hristos. Hristos schimbă crucea noastră în bucurie a învierii. Hristos Domnul Care cunoaşte crucea noastră nu doreşte ca noi să suferim, ci ne cheamă să ne apropiem mai mult de El, să simţim ajutorul Lui, să transforme singurătatea şi suferinţa noastră în bucuria întâlnirii cu El, Cel răstignit şi înviat.
Să oferim Domnului prima oră proaspătă din fiecare dimineață! Să umplem pământul cu cântecele noastre de recunoștință. O porție zilnică este cu adevărat tot ce avem nevoie, fără să ne îngrijorăm pentru aprovizionarea de mâine. Uneori, acțiunile noastre sunt atât de păgânești, încât nu ne-ar recunoaște nimeni că suntem creștini fără o etichetă la gât. Când Dumnezeu preia conducerea, nu trimite tancurile, ci în linia întâi îi vedem pe cei smeriți și blânzi.
Biblia este cartea cu care vrem să trăim și cartea cu care vrem să murim. Auzite în întregime, Evangheliile povestesc despre Hristos ca Împărat, Domn și Stăpân, Preot și Arhiereu, Pedagog și Dascăl. Majoritatea oamenilor amână cât de mult pot problema morții și a vieții de după moarte, dar – la un moment dat – această întrebare îi va privi direct, fără ocolire: speranța să nu se prăbușească în frică. Să nu ne temem că viața va avea vreun sfârșit, ci că nu va avea un început real. Citim Scriptura nu doar ca să aflăm ce s-a întâmplat, ci mai ales pentru a ști cum vom trăi.
Biblia vrea să ne asigurăm că nimănui din jurul nostru nu îi e foame, că toți orfanii pot supraviețui și chiar zâmbi la finalul zilei.
