Revoluția română a început pe 15 decembrie 1989, nu pe 16 decembrie. Miza maghiară
3 min read
Comunicatul ministrului Apărării Naționale cu ocazia trecerii a 31 de ani de la declanșarea revoluției face referire la „16 decembrie 1989, în Timișoara, unde a început lupta pentru libertate și democrație a românilor după decenii de dictatură comunistă”. Mesajul președintelui Iohannis privind cei „31 de ani de la declanșarea revoluției” a fost transmis pe 16 decembrie a.c. Nu continui exemplele. Demnitarii care vorbesc în numele autorităților publice identifică, toți, ziua începerii revoluției cu 16 decembrie 1989. Exceptând unii revoluționari din Timișoara (vezi aici), presa largă și diferitele organizații civice interesate de subiect au mutat începutul Marii Răsturnări cu o zi mai târziu decât cea reală.
Totuși, ziua de început a revoluției române este 15 decembrie 1989. La un moment dat a fost propusă drept primă zi a Revoluției, ziua de 14 decembrie 1989, când un grup de ieșeni (între ei Valentin Odobescu, Ștefan Prutianu, Ionel Săcăleanu, Cassian Maria Spiridon, Aurel Ștefanachi, Vasile Vicol) planificaseră o manifestație anticomunistă. Securitatea a aflat, iar în dimineața zilei fixate inițiatorii au fost arestați. Ulterior, pe fondul evenimentelor de la Timișoara, au avut loc alte razii și au fost reținute și alte persoane.
Bravii ieșeni merită toată admirația pentru curajul lor, dar planul eșuat, „non-evenimentul”, nu putea avea reverberații care să ducă la căderea regimului. Cu totul alte consecințe au avut evenimentele din ziua de 15 decembrie 1989, din Timișoara. Între solidarizarea românilor și maghiarilor în apărarea lui László Tőkés și ce s-a întâmplat pe 16 decembrie, apoi pe 17 decembrie etc. există o legătură de cauzalitate directă. În descrierea lui Corneliu Vaida (interpretul-translator al primilor jurnalişti străini ajunși în oraş), trecerea de la o zi la alta arată astfel: 15 decembrie – enoriașii au vegheat în fața bisericii din Piața Maria pentru ca pastorul să nu fie mutat; 16 decembrie – protestul de solidaritate cu Tőkés s-a transformat într-o manifestare anticomunistă” (Mediafax, 15 decembrie 1989).
În seara de 15 decembrie, în fața locuinței lui Tőkés, se strânseseră circa 1000 de oameni cu lumânări aprinse, care cântau „Deşteaptă-te, române!”. Tot în Piaţa Maria, atunci, au avut loc primele altercaţii între protestatari şi securişti asistați de miliţieni. Înfruntarea a continuat a doua zi când, de dimineață, s-au adunat din nou credincioși în fața casei lui Tőkés. Citez pe unul dintre participanți, Mihoc Danilă, baptist: „În dată de 16 decembrie orele 09 dimineață au început să se adune oamenii în preajma locuinței pastorului Tőkés, la chemarea acestuia, întrucât îi era teamă că va fi evacuat din locuință. Pentru început s-au adunat numai credincioși, printre care m-am aflat și eu. Cu toții am hotărât să ne opunem acelei evacuări care urma. Pastorul Duhulescu a venit și el cu o cameră de luat vederi la casa care era împânzită de securiști, care, la rândul lor ne fotografiau și ne filmau. În jurul orei 11.00 a apărut Moț și secretarul II Rotărescu care au început să tune și să fulgere împotriva noastră, cei care eram adunați, deși eram pașnici, sătui de vorbele acestora am început să huiduim,
