Bucurie si speranta
2 min read
Să trăim fiecare săptămână ca și cum ar putea fi ultima, pregătiți de mult dorita întâlnire cu Mirele Hristos.
Magnolia este deosebit de admirată, dar frumusețea nu durează. Totul se transformă în uscăciune. O adiere de vânt subțire însă poate renaște totul. Harul învierii este singura noastră speranță.
Nu toată ziua sunt Paștile, zice o vorbă, dar ar putea fi, dacă am vrea, dacă am crede, dacă am spera, dacă am iubi. Nu doar citim și umplem cutii, ci ne dăruim Celui ce ne dăruiește fericirea veșnică.
Azi ne împărtășim cu Hristos înviat și nimic altceva nu mai contează, nici supărările, nici nedreptățirile, nici nimicurile, nici orice altceva. Tot ce e trecător rămâne în urmă. În față avem învierea, nimic altceva. Să ne iertăm maxim, fără jumătăți de măsură, fără preconcepții discriminatorii. Să ne bucurăm toți de acest mare praznic.
Cât de greu i-a fost apostolului Simon Petru să slujească împreună cu vameșul Levi Matei! Dar, prin iubirea Învățătorului divin, a reușit să depășească animozitățile și să se unească cu fostul dușman, pentru o cauză comună. Asta face învierea: reconciliază pe om cu Dumnezeu, dar și pe om cu om, reașează la aceeași masă pe cei certați și îi împacă.
Hristos este bucuria celor ce cred în El! Strălucirea lui Dumnezeu este iradierea bunătăţii Lui. Cine se întâlneşte cu Dumnezeu, se schimbă cu totul. Nici atunci când este trist, în sfânt nu este absentă dorinţa de a-L vedea mai mult (scrie pr. D. Stăniloae). Sfântul nu se satură niciodată de frumuseţea veşnică. În stare de nepătimire, sfântul este îmbrăţişat de lumina lui Hristos. Nimic altceva nu îi bucură mai mult sufletul. Când furtuna este prea puternică, sfântul se roagă. Când este jignit, sfântul se roagă.
Aşteaptă ceasul lui Dumnezeu. Atunci când omul întreg se întoarce către Dumnezeu,
