5 întrebări esențiale despre hărțuirea stradală
2 min read
Mult mai subtile sunt comentariile nedorite, gratuite. Și ele se cataloghează la categoria hărțuire stradală: “Ai fi mai frumoasă dacă ai zâmbi”.
Să inviți pe cineva în oraș și să insiști chiar și după ce ai fost refuzat e tot o formă de hărțuire stradală.
Să strigi pe cineva într-un mod intim fără să ai acordul persoanei respective nu e ok. Sigur ai auzit expresia “Bună, frumoaso”.
Din categoria de gesturi non-verbale, nedorite, avem toată această pleiada de sunete: fluierat, claxonat, zgomote animalice, lingerea buzelor.
Și să te uiți insistent la cineva sau să-l urmărești cu privirea până faci o persoană să se simtă inconfortabil este tot o formă de hărțuire sexuală.
Apoi, mai e hărțuirea stradală invazivă. Vorbim de cazul în care agresorul invadează spațiul personal al victimei. Se apropie, o atinge într-un mod nedorit. Îmbrătișatul, mângâiatul. Toate astea, atunci când sunt nesolicitate, inseamnă hărțuire.
Sau cazul în care agresorul îi adresează victimei tot soiul de întrebări menite să o facă să se simtă inconfortabil sau să o umilească “Ai prieten?” “Prietenul tău știe că umbli așa pe stradă?” “Ce poziție îți place?”
Unde găsim hărțuirea stradală?
Peste tot. Dar ca să o vedem, trebuie să învatam sa o recunoaștem- În autobuz. Cineva stă mult prea aproape de altcineva.- Pe stradă. Cineva îi spune altcuiva, nesolicitat, “ești frumoasă”.- În restaurant. Unul dintre prietenii tăi se uită insistent după angajatele localului.- La muncă. O colegă este ținută într-o îmbrățișare mai mult decât își dorește.Câteva dintre exemplele de mai sus sunt evidente, dar mai multe sunt subtile. Și pe multe dintre ele am ajuns să le acceptam ca pe o realitate nefericită, obosite să mai facem ceva în privința asta.
Dar trebuie să învățăm să luptăm împotriva lor.
Ce impact are asupra femeilor?
