Imaginea…
2 min read
Imaginea…
Motto: Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veșnice. (2 Corinteni 4,18)
Cei care țin la imaginea lor mai mult decât la principii, la adevăr, la prieteni, sunt doar niște holograme…
Omul – imagine, omul – hologramă…
Își fac imagine în funcție de context, de circumstanțe…omul publicitar care se livrează social făcându-și singur reclamă, dar o reclamă fără acoperire…
Astfel de oameni, sunt personaje, nu persoane, pentru că instrumentează doar roluri, prestații actoricești pe o scenă…cu imagini, scenarii și regii…
Imaginea lor prevalează în fața virtuților ori virtuțile sunt doar de fațadă…actoricești…
Când vine ispita, necazul, proba autenticității, ceasul încercărilor… se sparg ca niște baloane de săpun…
Asta-i consistența : doar aere aglomerate într-un balon…
Când îi scuturi de impresii…rămâne un fâs…
Iar obsesia pentru imagine este un semn de superficialitate, nu doar un narcisism patologic sau o falsificare a persoanei. Negustoria cu imaginea proprie este o negustorie cu iluzii și deziluzii, că nu poți să livrezi la infinit doar superficialitate, pentru că asta este imaginea – o superficialitate care crează iluzii și amăgiri și o ipocrizie care conduce spre deziluzii și dezamăgiri în sufletele celor apropiați…
Sunt oameni care nu au legături profunde cu nimeni și cu nimic…
Efemeride, migratori, meteoriți…
Foarte mult țin oamenii de azi la imagine, la cum se prezintă în public, la vedere, la cum apar în percepția celorlalți…și prea puțin sunt preocupați de îmbunătățirea caracterului prin cultivarea virtuților, nu doar a imaginii, deoarece caracterul este totalitatea trăsăturilor esențiale ale persoanei care definesc profund conținutul personal intrinsec, dar și lucrarea și relațiile persoanei în manifestarea ei extrinsecă…
Totu-i o proiecție pe un ecran a unei imagini unde privitorii trebuie să se uite și să aprecieze ce văd,
