Lăsați politica o clipă/ Și scrieți, nu vă fie frică! – CRITICII.RO

Poezia urmează un rost, dincolo de creație, în care exprimarea are scopul de a explora și formula procese de conștiință și de a scoate la suprafață ceea ce este ascuns și cameleonic, dat la o parte de noi sau de ceilalți în tumultul vieții moderne.
A scrie despre propriile gânduri, sentimente este o arta a vindecării sau macar a recuperării propriei ființe. Rezolvarea propriilor conflicte existențiale este esențială în ziua de astăzi. Prin scris, prin poezie, sper să reușesc. Mi-a trebuit curaj să mă așez în fata colii goale de hârtie și să mă „autodenunț” , să îmi exprim stările de teamă, agonie, pendulare. Acum , sunt fericit că am făcut-o.
La început am scris pentru mine, acum scriu și pentru cei care pot învăța ceva din trăirile mele, din suferința mea.
Întotdeauna L-am purtat pe Dumnezeu în suflet. Desi am trecut prin momente grele, dramatice chiar, nu L-am renegat niciodată. Iar El, Dumnezeu, m-a răsplătit cu acest har, harul de a scrie. Nu voi uita niciodată momentul acestei revelații. Eram la Biserică, la slujbă, iar gândurile au început să mă cuprindă , apoi să se așeze sub forma de versuri. Nu eram pregătit cu foaie și pix, nu aveam pe ce să scriu, așa că am apelat la o foaie din Biserică unde se scriu acatistele. Apoi, totul a decurs firesc. Momentele de inspirație (consider divină), mă urmăresc în situații dintre cele mai neașteptate. Nu pot decât să mulțumesc divinității pentru acest lucru.
Niciodată nu știm ce se ascunde în fiecare dintre noi. Nu știam că pot, nu știam ce sunt, nu știam CINE sunt. Nici acum nu stiu cu adevărat, însă știu, că prin scris, am început să mă descopăr.
Viaţa este o tablă de şah, pe care poetul varsă o lacrimă de disperare, neabandonând însă jocul existenţial, în care până şi “galaxiile se sting , iar vidul uita să mai expire. Anotimpul preferat al poetului este tăcerea,meditaţia, dialogul interiorizat cu propriul “eu”, în care liniștea este o implorare a Divinității.
Matematica vieţii este însă complicată şi acest fapt îl simţim fiecare din noi, zi de zi, cu flamura sufletului arzând pe câmpul traversat de prea multe lupte, în încercarea de a învinge inerţiile şi suferinţa.
De aceea, vă indemn, scrieți! Scrieți tot ce vă trece prin minte, scrieți tot ce simțiți, scrieți cât mai mult! Vă veți simți eliberați și veți trece altfel prin tumultul vieții!
 » articolul original poate fi citit pe www.CRITICII.RO