Pe facebook suntem cei mai mari eroi – CRITICII.RO
3 min read
Cum ar fi să îmi pot exprima nemulțumirea, frustrarea și dezamăgirea în legatura cu ce se întâmplă în țara noastră , prin versuri?
Este modul meu prin care mă pot exprima liber. Sper să iasă un tablou care să releve exact sentimentele care mă încearcă.
Simt că Trăim în țara fără de măsură/ În țara-n care albul este crem/ În țara-n care sfinții se înjură/ Iar banii de mâncare sunt blestem. / Trăim în țara legilor nescrise / În țara-n care nu-i nimic sublim/ În țara dimineților învinse / Iar viermele e durul sinonim. / Trăim în țara fără răsărituri/ În țara-n care pruncii sunt bătrâni/ În țara guvernată de tertipuri/ Iar cei cu patru clase sunt stăpâni. / Trăim în țara fără de alegeri/ În țara-n care trebuie să taci/ În țara- care hoții toți sunt teferi/ Iar oamenii sunt fierți că niște raci/ La noi în țară aur e cartoful/ Iar pâinea valorează un argint/ La noi esti pedepsit dacă-ți spui of-ul/ Iar viitorul e-un prezent succint / La noi în țară banca-i cămătarul/ Iar cerșetorii-s tații disperați/ La noi și cerul parcă-și plânge-amarul / Iar sângele nu mai atrage frați.
Ne batem toți cu pumnii în piept că suntem patrioți, dar, de fapt, Trăim mai mult pe net, doar cu prenume/ Vorbim cu toți „vitejii” că-ntr-un club/ Azi, tinerii mai mult se-nchină-n lume/ La Facebook și la Google, chiar Youtube./ Credința a ajuns o noțiune/ Sau, și mai rău, ți-o vinzi pentru bănet/ Ieșiți să ne rugăm ca națiune/ De nu, o să ne botezăm pe net./ Ne răzvrătim online, dar stăm în case/ Parc-așteptăm o viață de apoi/ Le cerem hoților că să ne lase/ Pe facebook suntem cei mai mari eroi./ Să ne luptăm chiar dac-o să ne doară/ Să extirpăm un rău în mod concret/ Vă spun la toți, v-anunț ultima oară/ CĂ ROMÂNIA NU E SITE PE INTERNET!!!
Din cauza guvernanților care sunt părți ale aceluiași sistem securist din ultimii 30 de ani, Ne pleacă tinerii cu har din țară / Părinții sunt deja prin alte zări/ Le-am oferit doar chin și-o viață-amară/ Se-ndeparteaza azi pe noi cărări/ Se vor slăbi prin țări străine/ Vor fi tratați ca niște sclavi leproși/ Căci, doar așa vor strânge bani de-o pâine/ Iar noaptea-ntreagă-și plâng genunchii roși/ Odihna-nseamna doar coșmaruri multe/ Iar dorul de moșie e nestins/ Spălăm la fund bogați din alte culte/ Apoi mâncăm ce alții au respins/ Cu ce-s mai speciali ca noi, străinii/ Când noi am fost aici de la-nceput/ De ce sunt trandafiri, iar noi doar spinii/ De ce, ei viitor, iar noi trecut?/ Să scrieți, noi v-am învățat, să șțiți! Și aur tot din munții noștri-aveți/ Nu vă doresc ca blestemați să fiți/ Dar, nu ne mai tratați că pe helveți/ Dac-am stârpi „gândacii” toți odată/ Ni s-ar întoarce frații înapoi/ Am fi popor bogat ca altădată/ Și ne-ar spăla străinii-n fund pe noi!!!
Am ajuns o societate în care Ne-ndepartam de lucrurile sfinte / Și semănăm mai mult a animale/ Să ne rugăm nu mai avem cuvinte/ Ne dușmănim din certuri prea banale/ Nu ne mai pasă astăzi de elite/ Pornografia este „arta” zilei/ Ne devorăm de parc-am fi termite/ Uităm de binecuvântarea milei/ Nu știm cine-s olimpici,
