Triffin pentru to(n)ți – CRITICII.RO
3 min read
de Ovidiu Tânjală
La începutul Primului Război Mondial lira sterlină era moneda de rezervă a întregii lumi, Anglia a dus războiul abuzând de statutul lirei sterline, distrugând încrederea în aceasta. Este mai puțin cunoscut faptul că la mijlocul celui de-al treilea deceniu al secolului trecut dl. Churchill a încercat să restabilească prestigiul lirei încercând o nerealistă revenire la convertibilitatea acesteia în aur la paritatea dinainte de război – de parcă pagubele produse de război n-ar fi existat – încercare firește eșuată în scurt timp. Dl. Churchill a devenit astfel, în ordine firească, groparul monedei Imperiului Britanic și apoi al Imperiului Britanic.
Lira sterlină a lăsat loc dolarului ca monedă de rezervă. Acum un secol, în anii douăzeci, erau multiple posibilități de a tezauriza, deși Revoluția Bolșevică pusese sub semnul întrebării însăși existența rublei existau nenumărate monede convertibile sau monede fabricate din metal prețios care puteau fi tezaurizate. Până la șocul confiscării aurului provocat de președintele Roosevelt se considera a fi extrem de sigură și deținerea de metal prețios, exista o vastă tradiție contractuală, costurile putând fi specificate în metal prețios fără ca legislația privitoare la monedă să poată fi invocată pentru a evita plata bunurilor sau a serviciilor contractate. Confiscarea aurului dar și prăbușirea lirei și mai apoi prăbușirea spectaculoasă a mărcii nu au făcut decât să consolideze statutul dolarului ca monedă de rezervă.
Dar adevărata dominație a dolarului american a început la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, o dată cu începutul Războiului Rece. Logica maniheistă, logica clară și simplă a Războiului Rece lega soarta libertății de cea a Statelor Unite. Nu a fost nici un fel de exagerare, tancurile sovietice erau pe Elba, era limpede că singura putere care putea împiedica extinderea la nivel global a comunismului era America. Soarta libertății și soarta Americii erau perfect suprapuse, extincția libertății în SUA însemna pur și simplu extincția libertății.
Ce valoare au banii dacă nu suntem liberi? Au desigur o oarecare valoare, este mai bine să-i avem decât să nu-i avem, noi ce-am trăit în comunism putem discuta ore în șir despre valoarea banilor în comunism. Dar banii au cu adevărat valoare atunci când suntem liberi, atunci când putem face ce vrem cu ei iar producătorii sunt liberi să ne ofere bunurile și serviciile de care avem nevoie în schimbul banilor noștri. Fiecare dintre noi știe că nu trebuie doar să câștige bani, trebuie să fie și liber pentru a-i cheltui în vreme ce producătorii trebuie să fie liberi să ne ofere bunuri și servicii. Mai mult, atunci când avem bani este în interesul nostru să promovăm cauza libertății tocmai pentru a fi cât mai siguri că ne vom putea folosi de banii noștri.
Logica economică ca și logica Războiului Rece a legat soarta dolarului de cea a libertății, a legat soarta libertății de cea a dolarului.
Desigur, au existat monede concurente dolarului pe tot parcursul Războiului Rece – marca vest-germană de exemplu – dar acestea erau acceptate doar ca monede de rangul doi căci era de neimaginat faptul de a cheltui fie și o singură marcă în libertate de îndată ce libertatea va fi fost alungată din SUA.
